Pentru a demonstra cum funcţionează acest lucru, Hyowon Gweon şi
Laura Schulz de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts au
făcut un studiu care urmărea modul în care copiii în vârstă de 16
luni reacţionează în faţa jucăriilor stricate.
Cei doi cercetători au folosit o jucărie în interiorul căreia
era un buton care, dacă era apăsat, emitea o melodie.
În faza incipientă a studiului, doi adulţi îi arătau copilului
modul în care funcţionează jucăria. Fiecare adult apăsa butonul de
două ori, însă la a doua atungere sistemul nu mai emitea sunete.
Ajungând la copil, butonul nu putea fi activat.
Oricărui adult, instinctul i-ar „spune” că jucăria este defectă
(ambii adulţi implicaţi în studiu au întîlnit dificultăţi încercînd
să facă jucăria să redea muzică). Sugarii au fost capabili să
realizeze şi ei acest fapt, iar după câteva încercări nereuşite de
a reda muzica prin apăsarea butonului, 12 din 17 nou-născuţi au
renunţat şi au ales o altă jucărie.
În plus, s-a dovedit că bebeluşii au fost capabili să îşi asume
nefuncţionarea jucăriei. În a doua etapă a studiului, butonul
jucăriei putea fi activat mereu de un adult, în timp ce un altul nu
reuşea niciodată să facă acest lucru. Văzând acest lucru, copii au
realizat că este posibil ca ei sa facă ceva greşit, la fel ca
adultul care nu putea activa butonul. Ca rezultat, 13 din 19 copii
au încercat să le dea jucăria părinţilor pentru a-i ajuta.
„Copiii au dat dovadă de competenţe surprinzătoare în
ceea ce priveşte capacitatea de a rezolva problemele. Studiul
nostru arata că bebelusii învaţă raţional, posedând mecanisme
puternice de învăţare, care le permit să facă generalizări având
informaţii minime„, a spus Gweon.
Sursa:
NewScientist